Lista telefoanelor mele

Zilele trecute discutam despre ce telefoane am avut, care a fost primul telefon, cat de mare era comparativ cu ce a aparut pe parcus etc. Am discutat pe poze, nu oricum. Asa ca m-am decis sa fac o lista si pe blog.

Asadar.. primul telefon BOSCH 509

Telefonul ala l-am primit de “pomana” de la frate-miu pe cand eram prin clasa a 9-a. In afara de mine si o tipa a carei mama locuia in strainataturi, niciun coleg din clasa mea nu mai avea mobil. Bine, daca stau sa ma gandesc ca tinea bateria cam 2 ore (era terminat rau saracu’), era mai mult fix… dar totusi mobil.

Read the rest of this entry »

GardaLand Italia

In urma cu o luna am fost in Italia. Mai exact la parcul de distractii Gardaland. A fost suuuper si daca ajungeti vreodata pe acolo va recomand din inima sa mergeti si sa stati acolo de dimineata, de la prima ora pana seara la inchidere (18).

Intrarea a costat 35 euro/persoana si ne-am dat in toate nebuniile posibile.

Intalnirea de 10 ani

Anul asta se fac 10 ani. 10 ani de cand am terminat generala. Doamne, cat de departe pare. Nici macar nu mai stiu numele colegilor, nu mai stiu ce se intampla cu viata lor (cu mici exceptii) desi majoritatea locuiesc pe o raza de maxim 2 km in jurul meu.

Diriga incearca sa dea de noi, eu incerc sa dau de diriga, dar neam. Nu reusim si gata. Unii nici nu vor sa auda de asa ceva si nu inteleg de ce…

Sper totusi sa reusesc sa ne intalnim, asa cum se face, sa ne strangem toti in jurul unei mese, sa ne amintim toate prostiile: cand Gigel (nume improvizat… nu mai stiu cum il cheama :D) a luat bataie de la maica-sa, exact la ora de istorie pentru ca desi statea peste drum nu prea nimerea scoala , cum ne juleam genunchii pe la ora de sport sau cum nu-stiu-carei profe i-a sarit proteza pe caietul unui coleg. Prostii, stiu, dar am ras copios la vremea respectiva.

Voi v-ati duce la intalnirile de 10 ani? Generala sau liceu – nu conteaza.

Nu am tot ce imi doresc, dar am destule

Aseara am fost in Carrefour Orhideea si cand sa intram in magazin am vazut langa perete un batranel care se sprijinea intr-un baston si tinea in mana o cutie cu medicamente. Nu i-am acordat mare atentie, pentru ca nu stiam exact care-i treaba, dar am vorbit cu Ionut si am stabilit ca atunci cand iesim mergem sa il intrebam daca are nevoie de ceva.

Am facut cumparaturile si am iesit. Batranelul tot acolo era. Am mers impreuna la el si Ionut l-a intrebat daca putem sa-l ajutam cu ceva. Ne-a arata cutia cu medicamente pe care o tinea in mana si ne-a spus ca a suferit un accident cardiovascular, ca pastilele costa 300 ron si ca nu are de unde sa dea atatia bani. I-am intins si noi o mana de ajutor, insa ideea este ca omul chiar m-a impresionat. Avea o privire foarte blanda, era destul de ingrijit si nu cersea. Pur si simplu statea linistit intr-un colt, fara sa deranjeze pe cineva.

El este doar unul dintre oamenii care ma face sa apreciez foarte mult tot ce am si sa nu ma mai plang de porcarii care pana la urma chiar nu conteaza si fara de care pot sa traiesc fara probleme.

Ma gandeam ca atunci cand am intrat in magazin nu stiam daca sa-mi iau o ciocolata sau doua sau daca sa mai dau o tura pe la raionul de cosmetice … iar in timpul ala altii nu aveau bani sa-si cumpere un lucru cu adevarat necesar…

Tu, eu si-o umbrela


Sedinta foto – machiaj de fantezie

Aseara am fost la o sedinta foto foarte interesanta. Gabi a vrut sa testeze un machiaj mai deosebit, de fantezie. Rezultatul a uimit pe toata lumea… iar pe mine “m-a lasat masca” :)

Daca va place machiajul facut, o puteti vota pe Gabriela aici.

Read the rest of this entry »

Inca mai exista oameni draguti

Azi dimineata, cand am ajuns la birou am ramas fara loc de parcare. De fapt, locuri erau, doar ca erau acoperite cu jumatate de metru de zapada. Ramasa fara alternative, am scos lopata din portbagaj si am inceput sa-mi curat locul. Recunosc ca am stat sa ma gandesc un timp daca sa ma lupt cu mormanul, dar asta era ultima solutie.

Dupa ce am dat vreo doua minute la zapada, am auzit un claxon ascutit. Cand ma uit.. nu-mi venea a crede: era un nene cu un mini excavator pentru zapada care mi-a facut semn sa ma dau la o parte ca imi curata locul de parcare. M-am simtit foarte norocoasa. Si nu pentru ca im cadea rangul daca dadeam zapada la o parte, ci pentru ca mi-ar fi luat jumatate de ora sa fac treaba pe care a facut-o el in nici 3 minute.

Si ieri, tot cand am ajuns la birou, am ramas cu masina impotmolita in zapada, asa ca doi domni draguti m-au ajutat sa ies. Nici macar nu am apucat sa le multumesc pentru ca au disparut imediat dupa.

Deci.. mai exista si oameni bine voitori.

Asta este unul dintre motivele pentru care il rog pe Ionut sa isi faca mila si sa-i ajute pe cei ramasi impotmoliti – de obicei este singurul care se da jos si ii impinge pe cei neajutorati. Restul dau indicatii, claxoneaza sau injura. Pana la urma se poate intampla oricui si e tare nasol cand nu e nimeni sa te ajute.

O sa port ochelari

In ultima vreme am avut usturimi de ochi si imi lacrimau ochii foarte tare atunci cand stateam la PC, motiv pentru care aseara am fost la un control oftalmologic. Initial am vrut sa ma duc la Optinova, dar am citit niste chestii cam nasoale despre ei, asa ca m-am reorientat spre cabinetul dr. Codruta Popescu.
Am facut control si mi s-a dat vestea ca trebuie sa port ochelari. E cu minus treaba (respectiv 0.5 si 0.75) si din cate am inteles nu se mai poate repara asa ca voi purta ochelari toata viata. Mai mult decat atat, este recomandat sa ii port tot timpul, nu doar la calculator/televizor.
Mai intai m-am uitat pe un perete si m-a pus sa citesc literele. Am citit primul rand, si pe al doilea… iar la al treilea deja vedeam in ceata. Mi-a pus o lentila… si se facu lumina :).

La final mi-a pus niste picaturi care mi-au marit pupilele si m-au orbit maxim: vedeam la departare, insa la apropiere vedeam cel putin in ceata. M-am chinuit sa citesc niste etichete, sa caut un numar  in agenda telefonului dar nu distingeam nimic. De aceea, daca va duceti vreodata la control oftalmologic este indicat sa mergeti insotiti si sa nu aveti rimel sau machiaj pe ochi pentru ca o sa iesiti de acolo un pic horror.

Am probat pe putin 30 de rame, dar nu mi-a placut niciuna (doamna doctor a fost foarte rabdatoare si nu a strambat din nas in nicun moment.. asa cum se intampla prin alte parti), asa ca momentan am comandat doar lentilele. Ramane sa imi caut alte rame sau sa ma duc din nou la cabinet sa ma mai uit pentru ca din cate am inteles primesc saptamanal produse.

Consultatia costa in mod normal 60 ron, insa am platit doar 30 pentru ca am comandat lentilele de acolo si am impresia ca daca se cumpara si ramele, controlul este gratuit.

Daca vreodata vreti sa mergeti la un control, va recomand sa mergeti aici. Adresa o gasiti pe site, la fel si programul.

It’s the most wonderful time of the year!

… With the kids jingle belling
And everyone telling you “Be of good cheer”
It’s the most wonderful time of the year
It’s the hap-happiest season of all
With those holiday greetings and gay happy meetings
When friends come to call
It’s the  happiest season of all


ANDY WILLIAMS – It’s the most wonderful time of the year

Craciun fericit tuturor!

Va doresc doresc ce imi doresc si mie: sa fiti mai buni, mai permisivi, sa fiti sanatosi si sa aveti langa voi pe toti cei dragi :)

Reviews by Katrina

Sunt sigura ca cel putin o data ai cautat o parere sincera despre un produs pe care intentionai sa il cumperi, despre un serviciu pe care vroiai sa il utilizezi sau despre un loc pe care vroiai sa il vizitezi. Eu am facut asta de nenumarate ori, insa rezultatele cautarilor mele nu au fost multumitoare, motiv pentru care am decis sa pun pe picioare un blog dedicat.

Desi blogul este la inceput si postez printre picaturi, sper ca in scurt timp sa contina informatie cat mai multa, utila si de calitate.

Pentru a-l vizita, da click aici.

Katrina.ro